Cum a devenit poliţist legendarul Traian Tandin
Citește și:
În Grant şi-a trăit copilăria, acolo a iubit prima dată, acolo îşi rupea pantalonii, încălţămintea şi picioarele după mingea de cârpă pe care o bătea toată ziulica, alături de Nichi Dumitriu, Florian Dumitrescu şi alţi amorezaţi de vrăjile „băşicii”. Însă mama sa avea alte gânduri. Care nu includeau fotbalul. Lacrimi peste lacrimi, dar fără sorţi de înduplecare. Povesteşte Traian Tandin în „Jurnalul unui poliţist”, cartea care apare azi cu Jurnalul.
„Cu fotbalul deci o terminasem, cu boxul - la fel… Mă încerca un sentiment de evadare în necunoscut. Am plecat hai-hui pe străzi. Să uit. Dar ce să uiţi? Parcă aşa ceva se poate şterge cu buretele, ca la tablă? Am ajuns fără să vreau la Podul Grant. Ah, iarăşi Podul Grant, iarăşi «potcoava» Giuleştiului! Eram ca năuc. M-am lipit de un zid, ca să nu mai văd «Maracana» noastră, şi-am izbucnit în pl