Doamne, cât de greu este să scrii despre cei pe care-i iubești, când din răni și din inimă curg lacrimi fierbinți! Fiindcă Timpul nu șterge nimic, doar mătuiește pe ici-colo suferința, cât să nu jubileze prea tare neprietenii.
Lazăr Lădariu, Omul meu, cu care am împărțit trei decenii de viață (mai bune sau mai rele - ca în oricare familie), Om al Cetății, și al Neamului, cărora li s-a dăruit până la ultima suflare, ar fi împlinit luni, 25 martie, de Buna Vestire, 80 de ani. Așteptam cu nerăbdare și cu speranța însănătoșirii aniversarea, primenindu-ne sufletele și casa, și căutând cu înfrigurare manuscrisele, FURATE, ale Antologiei de poezie preconizate. A trecut Dincolo, cu durerea de a nu putea transmite tiparului acest volum pe care îl considera „cântecul său de lebădă . Și, desigur, și cu alte dureri, pricinuite de unii care, de bună seamă, „vor plăti la Judecată! Nu vreau să-i tulbur liniștea acum, cu asemenea subiect