Spre sfîrşitul lunii feburarie, în anul 1949, episcopul Grigorie Leu al Huşilor a fost chemat la Bucureşti, de autorităţile ecleziastice – în condiţiile în care se preconizase deja, prin noua Lege a Cultelor, desfiinţarea episcopiei pe care o păstorea. La întoarcere, s-a simţit rău şi, două zile mai tîrziu, a murit – lăsînd apropiaţilor săi suspiciunea că a fost otrăvit. Adevărul a ieşit acum la iveală – regimul de ocupaţie sovieto-comunist a folosit împotriva Bisericii Ortodoxe Române (pe care n-o putea desfiinţa şi întemniţa) nu numai propaganda ateistă, ci şi crima, prin care i-a înlăturat de la conducerea ei pe ierarhii incomozi regmului – adică, cei mai înalţi păstori ai ei. Episcopul Leu a fost ultimul de pe această listă, dar în cazul lui dovada e sigură.