armoniile acelea unice, stramosesti, preamarind, in seara sfanta, cea mai mare sarbatoare a crestinatatii � Nasterea Domnului Iisus Hristos, cu gandul luminat si cu sufletul curat, cu credinta vesnica, asa cum de fiecare data la sfarsit de decembrie cantam: "Noi il laudam,/ Lui ne inchinam,/Cu credinta mare!�, asteptam, parca, mereu cate o bucurie, cate o impacare cu sufletul, cu cugetul. Si iata, prin haul acesta al cenusiului cotidian, al dezamagirilor si asteptarilor, prin acest zilnic "balci al desertaciunilor�, o lumina vine sa ne convinga ca acolo unde exista si un cantec al Neamului, exista si o memorie a privirii retrospective in care stapana-i credinta, legea stramoseasca! Adica,