Din păcate, prin larga „bunăvoinţă" a unor inşi, care nu au nimic comun cu interesul naţional, cu patriotismul, cu naţionalismul luminat, tradiţional ardelenesc, cu spiritualitatea, cu cultura românească, încetul cu încetul, după 25 de ani de „nouă democraţie", începem să ne trezim cu un fel de cenzură, un DNA ceva mai sofisticat, la uşa existenţei noastre cotidiene. Radu Gyr, poetul condamnat la moarte, „pentru instigare", sub comunişti, pentru poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!", pedeapsă comutată la muncă silnică pe viaţă, după un an de aşteptare în celula condamnaţilor la moarte, azi este interzis prin Legea 217/2015! La rândul lor, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Nichifor Crainic, Petre Ţuţea, Constantin Noica, Valeriu Gafencu, pentru a aminti doar câţiva, au aceeaşi soartă, prin aceeaşi lege scrierile lor urmând să fie interzise, la fel şi busturile, plăcile lor comemorative. Că aşa vrea un Alexandru Florian, mai-marele Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului în România - „Elie Wiesel", şi ai lui, puşi să condamne, a doua oară, post-mortem, marile personalităţi, adevăratele valori ale culturii interbelice româneşti!