În anii din urmă am scris adesea despre “Cealaltă Românie”, despre pământul furat de neprieteni, încă înstrăinat și lăsat de izbeliște, din vina incompetenței sufocante a unor guvernanți neiubitori de Țară și puși doar pe căpătuială.
Revin la Insula Șerpilor, întoarsă, cumva, acasă, în 2009, într-o asurzitoare tăcere a presei (mai ales a celei românești), prin decizia din 3 februarie a Curții Internaționale de la Haga.
Să încercăm o rememorare a faptelor!
Deși Tratatul de Pace de la București, din 1812, prin care rușii anexaseră Basarabia, și Tratatul de Pace de la Adrianopol, din 1829, prevedeau că insulele dunărene nu pot fi luate în stăpânire, conform obiceiului, aceștia și-au însușit și Insula Șerpilor. Britanicii au construit, apoi, aici, un far ce avea să dirijeze mulți ani navigația pe Marea Neagră, fiind, ulterior, preluat de turci.