„Rossminster”, cavalerii averilor netaxate
Vom povesti astăzi despre cum a fost transformată pentru prima oară infracțiunea fiscală în tehnică ori strategie contabilă inteligentă, cum s-a ajuns la situația extraordinară ca bogații să fenteze elegant impozitele, în vreme ce săracii erau (și sunt) cocoșați de taxe.
Cine a rebranduit evaziunea fiscală drept competență în afaceri și a transformat plata taxelor dintr-o datorie a tuturor în datoria exclusivă a oamenilor de rând? Povestea acestor cavaleri ai marilor păcăleli a început la Londra. Era anul 1969 și John Lennon pierdea vremea la un cocktail în Mayfair. Celebrului și totodată regretatului muzician i-au fost prezentați atunci doi bărbați în costume negre, care contrastau puternic cu nonconformiștii din jur, staruri rock, impresari, fani privilegiați. Un bărbat se numea Roy Tucker, iar celălalt, Ian Plummer. Ambii indivizi veniseră cu o propunere foarte ademenitoare pentru Lennon. „Tucker și Plummer lucraseră pentru faimoasa companie de audit Arthur Andersen, dar acum doreau să muncească pe cont propriu și considerau că au găsit o nouă modalitate de a face bani: să fie creativi în privința conturilor și să aducă în mod miraculos taxele la zero” - consemna jurnalistul BBC de investigații Jacques Peretti într-un volum care a zdruncinat mediul internațional al afacerilor: „Înțelegerile care ne-au schimbat lumea” (Editura Litera, 2019). Cum intenționau cei doi să aducă taxele la zero? Explicațiile vin de la Peretti: „Când guvernul laburist condus de Harold Wilson a început să pună o taxă fără precedent, de 90%, pe averile celor bogați, Tucker și Plummer și-au văzut șansa cu ochii”. Mai precis? „Faptul că l-au luat în vizor pe John Lennon nu a fost o coincidență. Când taxele au crescut, Beatleșii au fost furioși. George Harrison a scris cântecul «Taxman» - dacă vă aduceți aminte -, unde menționa chiar cum Harold Wilson jecmănea staruri rock care munceau din greu. «Să-ți spun cum o să fie» - sunau versurile melodiei. «Una ție, 19 mie/Căci eu colectez impozitul/, da, colectez impozitul/ Dacă 5% ți se pare prea puțin/, Zi mersi că nu-ți iau totul/, Căci eu colectez impozitul/, da, colectez impozitul». Acestea erau cuvintele piesei”. Era, așadar, un moment bun pentru a acționa, doar că pentru a începe afacerea propriu-zisă Tucker și Plummer aveau nevoie de un „tun”, de un client baban, iar John Lennon părea să fie omul perfect.