Scriu editorii: „După apariţia în 1997 a Cronicii anilor risipiţi, în care îşi rememorează tinereţea petrecută în România, Serge Moscovici a lucrat la o urmare a acestei cărţi autobiografice, pe care însă nu a mai reuşit să o ducă la bun sfârşit. Însemnările şi ciornele sale au fost reunite în volum de Alexandra Laignel-Lavastine, care oferă publicului o primă reconstituire a anilor de formare umană şi intelectuală al celui ce avea să devină unul dintre marile nume ale psihologiei sociale şi un precursor al ecologiei politice. Ajuns în 1948 la Paris după ce străbate Europa devastată de război, tânărul Moscovici va izbuti să învingă izolarea, apropiindu-se de alţi doi evrei săraci şi dezrădăcinaţi ca şi el, cu care va lega o prietenie pe viaţă. Unul este Isac Chiva, născut la Iaşi, cel care va deveni mâna dreaptă a lui Claude Lévi-Strauss, iar celălalt Paul Celan, originar din Cernăuţi, considerat în scurtă vreme unul dintre marii poeţi ai secolului XX. Împreună, vor descoperi mediul boem al Cartierului Latin, traiul în hotelurile ieftine şi viaţa de noapte a Parisului, cu cluburile de jazz şi cabaretele sale, dar şi prietenia şi emulaţia intelectuală. Iar îşi va împlini visul de a deveni om , absolvind cursurile Institutului de Psihologie pentru a ajunge apoi să lucreze la Sorbona, CNRS şi EHESS, acolo unde a abordat şi aprofundat problemele definitorii pentru gîndirea sa: simţul comun, enigma mulţimilor, puterea minorităţilor, condiţia de paria.”