Istorii vechi din Botoșani – hotarul târgului
Spre deosebire de alte târguri moldoveneşti, ale căror hotare au fost uzurpate de domni sau din porunca acestora destul de devreme, în cazul Botoşanilor acest lucru se va întâmpla abia către jumătatea secolului al XVIII-lea, în bună măsură datorită statutului de excepţie al târgului, anume acela de apanaj al Doamnei. Paradoxal, dar la Hârlău Ştefan cel Mare este primul domn care face o danie din hotarul târgului. Astfel, la 28 mai 1470, el cumpără de la „oamenii noştri săraci din Hârlău, anume Carlac Laslău şi Toth Iştifan şi Staşco şi Sebiştian şi Fasechiş şi Imbrio” o vie din hotarul târgului Hârlău, pe care o dă mai apoi mănăstirii Putna, „să-i fie uric şi cu tot venitul” Încălcări ale hotarului târgului sau încercări de încălcare a lui au avut loc în diferite perioade istorice, dar ele au fost semnalate prompt domniei de către orăşeni, foarte circumspecţi la tot ceea ce le putea dăuna intereselor lor. Ca şi celelalte oraşe moldoveneşti, Botoşanii se aflau pe loc domnesc, aceasta însemnând atât vatra propriu-zisă cât şi moşia târgului sau hotarul, care cuprindea teritoriul din prelungirea oraşului şi care, alcătuită din vii, fâneţe, păşuni, ogoare, vaduri de moară, livezi, păduri şi heleşteie asigurau subzistenţa locuitorilor orăşeni. Deşi, în general, aceştia erau liberi să folosească pentru nevoile proprii potenţialul economic, în principal cel agricol, al terenului din hotar, îndatorându-se pentru aceasta cu anumite obligaţii faţă de domnie, aceasta din urmă, ca proprietară de drept, putea oricând trasa, întări, modifica sau dărui părţi din acest hotar. Aşa se face, că la 17 mai 1638, Agopşea, fiul lui Bogdan armeanul din târgul Botoşani, se plânge lui Miron Barnovschi voievod că iazul său din hotarul târgului Botoşani, pe care l-a avut danie tatăl lui, Bogdan, de la Ieremia Movilă voievod