În agricultura României s-au distrus cu ură şi patimă ferme performante din sectorul vegetal şi zootehnic, investiţii realizate în zeci şi zeci de ani prin sacrificiul românilor. Nici un război nimicitor nu era în stare să provoace o pagubă imensă în economia ţării, precum prostia lichidărilor înconjurată de incompetenţă.
În judeţul Mureş, unde agricultura a fost la loc de cinste, s-a abandonat şi o mare parte din patrimoniul horticol, în mod deosebit sectorul legumicol şi viticol. Despre legumicultură am scris şi urmările se pot constata prin supermarketurile din oraşele judeţului. De data aceasta supun atenţiei situaţia din viticultură, un domeniu de prestigiu până la „revoluţie." Potrivit unei statistici susţinute de ing. Silvia Jude - şef serviciu la DADR Mureş, declinul plantaţiilor viticole judeţene a început după 1990. Dacă în 1986 existau în judeţul Mureş 3.446 hectare cu viţă de vie pe rod, o puternică întreprindere „Vinalcool", în 1990 suprafaţa cu viţă de vie a ajuns la 2.766 ha; în 1995 - la 2.299 ha, în 2000 - 1.648 ha, în 2005 - 1.104 ha, în 2010 - 694 ha; în 2014 s-a ajuns la 734,5 ha, din care viţa de vie nobilă altoită - 661 ha şi hibridă 30,5 ha; plantaţii tinere 93 ha şi 4 ha pepinieră pentru viţa de vie altoită şi portaltoi. Bazinele viticole unde au mai rămas exploataţii cu viţă de vie sunt: Găneşti - Băgaciu, Câmpeniţa - Culpiu, Batoş, Reghin şi Bălăuşeri-Călimăneşti.