Alexandru Odobescu s-a născut la 23 iunie 1834, în București.
El a fost un scriitor, arheolog și om politic român.
A fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București.
Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa. (Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l orfèvrerie antique, Tome I-III, Éditions J. Rothschild, Paris, 1887-1900).
A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene (Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu țara, istoria și datinile românilor, 1861; Răsunete ale Pindului în Carpați). A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poeții Văcărești, Mișcarea literară din Țara Românească în sec. XVIII). Este autorul unor nuvele istorice (Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna, 1860) și volume de eseuri (Câteva ore la Snagov,