Cosima Rughinis
România este vaccinată cam cât ar prezice indicele dezvoltării noastre umane.
Ne comportăm tipic statistic, suntem un punct cuminte pe o curbă explicativă. Totuși, am putea mai mult decât atât. Potențialul de disponibilitate și încredere al populației este mai ridicat. Ce-i de făcut?
Când vorbim despre vaccinare, amestecăm adesea două întrebări. Prima se referă la
comportamente: de ce unii oameni se vaccinează, iar alții nu? A doua se referă la
opinii și atitudini: de ce unii oameni cred că vaccinul este sigur și eficient, iar alții cred că este periculos sau inutil? Cele două întrebări, privind comportamentele și credințele, sunt legate, dar sunt diferite. De regulă, facem ceea ce credem că e bine - dar nu întotdeauna. Adesea facem și lucruri de care ne îndoim, despre care credem că sunt riscante, sau nu facem ceea ce credem că ne-ar folosi. Mai mult, nu doar credințele influențează comportamentul, ci și invers. Cum spune proverbul, dacă nu ajungi la struguri, clar că-s acri, iar pofta vine mâncând.